Introducere
Rugăciunea este unul dintre aspectele cele mai importante în viața de creștin, iar pentru un lider al creștinilor rugăciunea este un act fără de care un lider nu poate fi spiritual și în cel mai rău caz nu poate face ca oamenii să devină spirituali.
De aceea ca și viitor lider doresc să dezbat tema cu privire la lider și la timpul de rugăciune pe care îl petrece în cămăruța sa și nu numai.
Pentru a înțelege mai bine rolul liderului și la acțiunea rugăciunii în viața liderului, voi dezbate aceste teme pe rând în prima și a doua parte a referatului iar în a treia parte voi face legătura dintre lider și rugăciune.
Liderul
1. Ce este un lider?
Conform Dicționarul Explicativ Integrat al limbii române liderul este ,,o persoană aflată în fruntea unei mișcări sociale”[1].
O altă definiție a liderului este acceea că liderul este omul care isi întelege vremea și ia pentru oamenii cel înconjoară deciziile cele mai potrivite.
O definiție a liderului ca păstor pe care o extragem de la părintele Stăniloaie spune astfel: ,,calitatea de preot a omului nu-i decât ultima concluzie a calității lui de ființă responsabilă … prin calitatea de preot se dăruiește lui Dumnezeu răspunzând la aceeași chemare a Lui, care voiește ca, prin dăruirea Sa, să-l umple de darurile Sale”[2].
3. Ce înseamnă a fi un lider?
Liderul este persoana care trebuie să instruiască, administreze, organizeze, sfătuiască, motiveze etc., pe membrii bisericii sau biserica ca întreg[3], cu privire la lucrurile spirituale și nu numai. Liderul este cel care trebuie să stabilească scopuri principale pentru biserică, scopuri pe care să lupte împreună cu biserica să le realizeze[4].
În zilele noastre liderul bisericii este cunoscut ca și păstor al bisericii[5]. Orice activitate a bisericii cu privire la misiune, viziune, preocuparea bisericii, este însoțită cu adjectivul pastoral[6].
Rugăciunea
1. Ce este rugăciunea?
Rugăciunea reprezintă o comunicare cu Dumnezeu, ceea ce reprezintă esența vieții creștine[7]. Rugăciunea reprezintă una dintre cele mai importante acțiuni săvârșite de om, în relație cu Dumnezeu. În V.T. termenul de rugăciune, ca acțiune unică, apare de 85 de ori[8].
E. M. Bounds afimă că prin rugăciune omul poate pune în acțiune puterea lui Dumnezeu[9].
Watchmann Nee oferă o definție în urma căreia înțelegem că prin rugăciune omul poate ajunge la conștientizarea voii lui Dumnezeu[10].
În momentul rugăciunii Dumnezeu poate interveni prin facultățile pe la care el ni le-a dat și prin aceste faculăți Dumnezeu ne poate da răspunsul la cerințele noastre[11]. Prin rugăciune omul reflectă la lucrurile Duhului, la lucrurile care îl apropie de Dumnezeu[12].
2. În ce constă rugăciunea?
Perspectiva biblică asupra rugăciunii către Dumnezeu ne arată că ea poate conține mijlocire, căință, comuniune, comunicare, slavă adusă lui Dumnezeu, închinare, cerințe, meditații, etc.[13].
Perspectiva biblică asupra rugăciunii către Dumnezeu ne arată că ea poate conține mijlocire, căință, comuniune, comunicare, slavă adusă lui Dumnezeu, închinare, cerințe, meditații, etc.[14].
Înainte de a săvârși orice fel de acțiune, după voia lui Dumnezeu, D. L. Moody afirmă că trebuie să se facă rugăciuni. El mai afirmă că „rugăciunea trebuie să fie totdeauna calul din faţă al atelajului. Fă tot ce este înţelept, dar nu înainte de a te fi rugat. Cheamă un medic dacă eşti bolnav, dar mai înainte roagă-te. Începe, continuă și încheie totul cu rugăciune”[15].
3. Când trebuie să ne rugăm?
Mulți oameni iși petrec mult timp în fața televizorului, și nu li se pare mult timpul petrecut, dar dacă le spui să își petreacă același timp în rugăciune li se pare o veșnicie[16].
Timpul pe care îl pierdem de multe ori anapoda inclus într-o strategie bine definită poate fi câștigat ca un timp în care stai în părtășie cu Dumnezeu. Ceea ce-i lipsește omului este strategia[17].
Rugăciunea trebuie să fie o nevoie esențială în viață, o nevoie fără de care nu se poate trăi, asemenea pâinii pe care o folosim zi de zi[18].
Este un timp în care trebuie să ne rugăm dar este și un timp în care trebuie să acționăm. Este un timp în care să ne ridicăm din rugăciune și să ne luăm autoritatea să acționăm, asemenea lui Moise când a despărțit Marea Roșie în două[19].
În orice clipă când ne rugăm Dumnezeu este gata să-și deschidă porțile cerului și să-și reverse binecuvântările de care noi avem nevoie[20].
Persoana care neglișează timpul de rugăciune al Bisericii ajunge să atingă punctul anemic al spiritualității[21].
În momentele când problemele vieții ne împresoară, când mintea noastră este prea activă noi trebuie să ne concentrăm pe cuvântul lui Dumnezeu și pe rugăciune ca să putem auzii ceea ce vrea Dumnezeu să ne spună[22].
4. Cum trebuie să ne rugăm?
În Ioan 14:13-14 ,,orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veti cere ceva în numele Meu, voi face. De-a lungul evangheliei Isus foloseste de șase[23] ori expresia ,,în Numele Meu” ceea ce ne face să înțelegem că este ceva foarte important în expresia aceasta[24], o formulă esențială a rugăciunii.
În unele cazuri sunt rugăciuni încheiate cu expresia ,,în Numele lui Isus” care nu sunt ascultate. Iacov ne prezintă un astfel de caz în 4:3 despre cei care nu cer după voia lui Dumnezeu și nu primesc[25].
Hristos este inima lui Dumnezeu alături de noi. El este cel care ne învață cum să cerem ceva Domnului. Atunci când cerințele noastre sunt conform voii divine răspunsul este deja pe drum[26].
Atunci când noi ne rugăm trebuie să trăim cu gândul că Dumnezeu vrea să ne innoiască[27]. În orice rugăciune trebuie să trăim cu acest scop final[28].
[1] ***
Dixit, Dicționat Explicativ Integrat.
[2] Ion Buga, Pastorală, Editura Internațional Scorpion, București, 1992, pg. 14.
[3] Jay E. Adams, Pastoral Leadership, Baker Book House, Grand Rapids, 1975, pg. 6.
[4] W. Winston Elliott, Church Growth Leadership, Abundant Press, Singapore, 1993, pg. 2.
[5] Alois Bișoc, Introducere în Teologie Pastorală, Editura Sapienția, Iași, 2002, pg. 17.
[6] B. Seveso, Edificare la Chiesa, La teologia pastorale e i suoi problemi, Torino, 1982, pg. 43-47.
[7] Robert L. Brandt şi Zenas J. Bicket, Duhul ne ajută să ne rugăm, Oradea, Editura Life, pg 19.
[8] Tom Hess, Străjerii, Bucureşti, Editura Pass Internaţional, pg 4.
[9] E. M. Bounds, Discursuri pentru creştini, pg 246.
[10] Watchman Nee, Să ne rugăm, Marghita, Editura Lampardul de aur, pg. 3.
[11] J. Oswald Sanders, Adevăratul Lider Spiritual, Editura Discipolul, Cluj-Napoca, 2006, pg. 122.
[12] Dennis McCallum, O viață de victorie, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1999, pg. 130.
[13] Robert L. Brandt şi Zenas J. Bicket, op. cit., pg 3.
[14] Ibidem.
[15] Thomas E. Trask şi Wayde I. Goodall, Bătălia înfrângerea duşmanilor sufletului tău, Oradea, Editura Life, pg. 137.
[16] John Maxvell, Parteneri în Rugăciune, Life Publishers International, Oradea, 2000, pg. 33.
[17] Ibidem.
[18] Gordon Lindsay, The secret of Prayer that moves mountains, Voice of Healing Published Company, Dallas, 1955, pg. 48.
[19] Ibidem, pg. 116.
[20] Lloyd John Ogilvie, Prayer with Power, Regal books, California, 1984, pg.42
[21] Leonard Ravenhill, De ce întârzie trezirea?, Editura Perla Suferinței, Suceava, 2006, pg. 15.
[22] Rob Frost, Living waters for your parched prayers, Chariot Victor Publishing, Colorado Springs, 1999, pg. 97.
[23] Ioan 14:13-14, 15:16, 16:23-24, 26.
[24] A. Dollman, Viața de rugăciune a credinciosului, Editura Metanoia, Oradea, 2004, pg. 64.
[25] A. Dollman, op. cit., pg. 65.
[26] Lloyd John Ogilvie, op. cit., pg. 17.
[27] Gerald L. Sittser, Când Dumnezeu nu-ți răspunde la rugăciune, Editura Kerigma, oradea, 2006, pg. 118
[28] C.S. Lewis, Mere Christianity, Macmillan Publisherm New York, 2006, pg. 182.
