3. Împăratul Caligula ,,Un dement în purpură imperială”[1]
Împăratul Caligula s-a născut la 13 august anul 12 d.Hr în oraşul Aretium[2]. Deşi data naşterii este inceartă, data afirmată mai sus este luată din arhivele oraşului unde sunt descoperite ,,acte publice de încredere”[3] şi dragostea pe care a avuto Caligula mai târziu pentru acest oraş.
Adevăratul nume al său este Caius[4], el fiind fiul lui Germanicus şi al Agrippinei senior. Porecla de Caligula (cizmuliţa) a luato datorită glumelor sale pe care le făcea în tabără, printre soldaţi.
Caligula era bolnav de mic, după cum scrie Suetonius ,,Avea statura înatlă, faţa palidă, corpul enorm, gâtul şi picioarele foarte subţiri, ochii în fundul capului, tîmplele scobite, fruntea lată şi ameninţătoare, păr rar pe cap, în creştet neavând de loc, pe când celelalte părţi ale corpului erau păroase… Natura îi hărăzise o figură respingătoare şi urâtă, dar el se trudea să o facă şi mai oribilă, arânjându-se în faţa oglinzii ca să inspire şi mai multă teroare şi groază. Era de o sănătate şubredă şi la corp şi la suflet. Copil, suferise de epilepsie; ca tânăr, era rezistent la efort, dar câteodată îi venea un fel de slăbiciune pe neaşteptate, încât abia mai putea merge sau abia mai putea sta în picioare, şi-şi revenea greu din această stare. El însuşi îşi dădea seama de starea minţii sale şi deseori s-a gândit să se retragă undeva şi să se îngrijească… Îl chiuniau insomniile, căci nu se odihnea mai mult de trei ore pe noapte şi nici atunci nu era era liniştit, ci tulburat de coşmare şi fantome …”[5]
Deşi avea o arătare hidoasă el a ştiut să-l facă pe popor să-l iubească. În numai 3 luni a dat comandă pentru a fi sacrificate peste o sută şaîzeci de mii de animale, pentruca poporul să fie ospătat împărăţeşte.
Timpul cât domnia lui a fost caracterizata de Suetonius ca una de ,,prinţ” a durat doar şapte luni iar ceea ce a urmat a fost ,,o povestire despre un monstru”[6].
El a dat comandă să fie aduse din Grecia statuile zeilor greci cărora a poruncit să le fie tăiate capetele şi înlocuite cu chipul capului său.
În mintea lui rătăcită el obliga oamenii să se închine înaintea lui. După ce a primit laude din partea oamenilor şi după ce s-a considerat cel mai mare rege pământean existent vreodată, în nebunia lui a început a purta hainele zeilor lui preferaţi (Jupiter, Neptun, Apollo, etc.), şi dorea să fie adorat ca zeu, ceea ce făcut ca evreii din regat să părăsească acest loc[7].
În timpul domniei sale, Irod Agripa a vizitat Alexandria, loc în care cetăţenii au început să-i adresese insulte. Văzând lucrul acesta Irod i-a obligat pe evrei să se închine statuii lui Gaius. Evreii s-au adresat împăratului cu această plângere, dar în loc să primească un răspuns favorabil ei au primit o lovitură şi mai grea. Caligula dorea ca statuia lui să fie înălţată în Templul de la Ierusalim. Acest lucru nu sa întâmplat datorită legatului care a ştiut să amâne acest lucru care propabil ducea la o revoltă armată[8].
Referirea din Marcu 13:14 despre “urâciunea pustirii” a fost luată de unii drept argument pentru a afirma referirea lui Marcu la ameninţarea lui Caligula de aşi înălţa statuia în Templul de la Ierusalim[9].
Caligula a continuat construirea clădirilor începute de Tiberius, precum: templul lui augustus, alte temple pentru diferiţi zei, apeducte, etc.
Domnia lui Caligula a fost una foarte scurtă de doar 4 ani, în care şi-a scos în evidenţă nebuniile sale şi dorinţa lui de a fi divinizat.
[1]Dumitru Tudor, Figuri de Împăraţi Romani, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974, Volumul I, pg 105
[2] Din scrierile lui Suetonius, ,,Caligula, 8”
[3] Ibidem
[4] Ibidem, ,,Caligula, 9”
[5] Dumitru Tudor, Figuri de Împăraţi Romani, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974, Volumul I, pg 106, preluata din Suetonius ,,Caligula 50’
[6] Ibidem, Suetonius ,,Caligula, 22”
[7] Merrill C. Tenney, Privire de Ansamblu asupra Noului Testament, Imprimeria Europontic, Cluj, 1998,
pg 4
[8] Ibidem
[9] Ibidem
1. In Elvetia este ilegal sa trantesti portiera oricarei masini.