Rolul Duhului Sfânt în formarea etică – sfințirea. (3/3)

Rolul Duhului Sfânt în sfințirea permanentă

                Acest punct al sfințeniei este de ordinul viitorului deoarece noi vom atinge acest prag al sfințeniei când vom fi cu Dumnezeu pentru totdeauna. Această sfințire nu va mai cunoaște eșecuri, nu va mai avea parte de impedimente ci va fi totală și pentru totdeauna.

                William Menzies și Stanley Horton numesc această ,,anticipare a perfecțiunii doctrina glorificării”. Noi vom avea un ,,caracter înrădăcinat în sfințenie”[1].

                După moarte omul nu va mai avea șansa de a-și corecta viața și de a se lăsa condus în formarea sa de Duhul Sfânt. El a avut timpul necesar doar când trăia în trup de carne, pe acest pământ. După moarte omul își va primi stadiul de sfânt al lui Dumnezeu sau de rob netrebnic, depinde de viața pe care a avut-o pe când trăia în trup.

                 Într-un mod indirect şi Murray vorbeşte despre rolul Duhului Sfânt în îndumnezeirea permanentă a omului. Citând pasajul din Romani 8:23 unde scrie:

                 „Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”

                 Murray afirmă că: „Aceasta este glorificarea. Este răscumpărarea completă şi finală a întregii persoane în integritatea trupului şi a Duhului, când copiii lui Dumnezeu vor fi conformaţi chipului Celui înviat, înălţat şi Răscumpărător glorificat, când va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei lui Cristos” conform cu Filipeni 3:21.[2] 

                 Această sfințire permanentă este un punct final, este un sfârșit de drum în formarea credinciosului, drum început în momentul în care Duhul Sfânt l-a dovedit pe păcătos de păcatele sale și odată acceptată această dovedire omul a avut parte de convertire, a avut parte de naștere din nou și a intrat în procesul sfințirii.

Concluzie 

                 Sfințirea sau formarea etică a credinciosului am văzut că este un proces în care omul intră cu ajutorul Duhului Sfânt. Acest proces se desfășoară pe toată durata vieții umane și punctul culminant, punctul maxim al sfințeniei îl vom atinge doar în momentul când îl vom vedea pe Dumnezeu și vom fi ca și El.

                 În acest act de creștinformitate, după denumirea lui Sinclair Ferguson, omul este dependent în totalitate de Duhul Sfânt. Doar cu El omul poate face față atacurilor celui rău, poate crește în sfințire.

                 El, Duhul Sfânt, ne conștientizează de păcatul nostru, tot el ne ajută să ne lepădăm de vechea noastră gândire, care era pervertită, și să devenim sfinți în însăși gândirea noastră și odată ce gândirea noastră am lăsat-o întru totul în mâna Duhului Sfânt nimeni și nimic nu ne va mai împiedica pe noi ca și făpturi noi în Hristos să ne reîntoarcem la mizeria în care am trăit înainte de aceasta.

                 Omul este dator să se sfințească deoarece fără aceasta va fi imposibil să-L putem vedea pe Dumnezeu. Doar cu Duhul Sfânt și prin Duhul Sfânt noi putem împlinii porunca lui Dumnezeu și anume ,,Fiți sfinți căci și Eu sunt sfânt!”.

 

---

[1] William W. Menzies și Stanley M. Horton, op.cit., Editura Life, Oradea, 1999, pg. 165.

[2] John Murray, Răscumpărarea realizată şi aplicată, Harpenden, United Kingdom, Editura The Roundwood Trust , pg. 210-211.

Premieră în Sânnicolau Mare

                Nu de mult am auzit o replică, celebră deja, a pastorului Vladimir Pustan.  Fiind întrebat cu privire la „cum merge lucrarea din biserica pe care a deschiso în satul natal” pastorul Vladimir Pustan a răspuns „Merge perfect – MAMA E LIDER DE TINERET!”.

               Răspunsul  pastorului Vladimir Pustan exprimă o realitate care există în multe biserici din ziua de azi. Ne întrebăm unde sunt tinerii penticostali din ziua de azi? Unde este pasiunea de altă dată? De ce discotecile sunt mai pline de tineri decât bisericile? De ce moralitatea a intrat la minus? De ce? De ce? De ce?

             De ce tinerii sunt așa de activi pe web-siturile de socializare iar în biserică sunt stânci? De ce pe messenger au atâtea de spus iar în biserică sunt tăcuți? De ce?  De ce? De ce?

            Răspunsul l-am găsit într-o conferința de-a păstorului Andy Stanley numită „From Foyer to Kitchen” și anume:

Dacă vrei să atragi pe cineva în Biserică oferă-i mediul potrivit !!!

             De aceea Biserica Penticostală Elim din Sânnicolau Mare organizează un mediu special pentru tineri în ziua  de Sâmbătă, 27.06.2009, cu începere de la ora 19:00 (o seara dedicată special tinerilor).

            Mesajul biblic va fi vestit de fratele SILVIU CORNEA.

              Biserica se află în centrul orașului, deasupra reprezentației de mașini Peugeot.

              Persoane de contact: Crețu Cornel, nr. tel. 0765 503 407.

Biblia pe telefonul mobil

          Participând în această dimineață, dumincă 07.06.09, la serviciul religios al unei biserici neo-penticostale am auzit de un proiect foarte interesant.

         De mult căutam ceva de genul, ceva ce să mă ajute pe mine și la rândul meu să-i informez și pe alții. Este vorba de o pagină web unde se găsește Biblia în cca. 60 de traduceri si peste 100 de versiuni ale traducerii Bibliei.

        Cu siguranță s-a știut și dinainte de putința de  a avea Biblia pe telefon și mulți chiar o au dar prin acest anunț vreau să informez pe toți acei ce vizitează acest blog de acest web-site.

www.biblephone.net

       Pentru download, sau accesare direct de pe telefonul mobil poți avea toate aceste și plus alte cărți în format audio. Spre să vă placă acest web-site și să vă fie util vouă și prietenilor dumneavoastră.

         Ia Biblia cu tine oriunde mergi.

Rolul Duhului Sfânt în formarea etică – sfințirea. (2/3)

              

                    Rolul Duhului Sfânt în sfințirea progresivă

                    Legat de sfințirea credinciosului Millard Erickson puncteză foarte bine atunci când afirmă că ,,lucrarea Duhului Sfânt nu este încheiată atunci când cineva devine un credincios; dimpotrivă, ea abia începe” . Procesul acesta în care persoana nou convertită, nou născută, a intrat deabia acum își începe lungul drum spre sfințirea totală. Această sfințire totală care va fi atins în momentul în care Îl vom vedea pe Dumnezeu pentru că ,,vom fi ca și El”.

                  ,,Atât de uimitoare este transformarea spirituală și morală a păcătosului născut din nou, încât, într-un limbaj care ne aduce aminte de relatarea creației (Gen. 1:3), Pavel descrie convertirea însăși ca pe un act supranatural înrudit cu creația divină: Căci Dumnezeu care a zis <> ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos (2 Cor 4:6). Numai Duhul, care produce nașterea din nou în viața distrusă de păcat a unui om, poate să aducă ordine morală în acest haos sălbatic al lipsei de formă și al dezvoltării” afirmă Carl F. Henry .

                  Sinclair Ferguson numește sfințirea ,,creștinformitate” , adică modul în care omul devine mai mult dumnezeu și mai puțin om. Omul depășește barierele neputinței de a fi asemenea lui Dumnezeu prin acest proces al sfințirii.     

                   Zenas Bicket ,,atrage atenția asupra lucrării Duhului Sfânt în procesul sfințirii” atunci când susține că omul ca să poată ajunge la acest stadiu în care să fie considerat un sfânt el trebuie să își pună încrederea deplină și ,,reală în Duhul Sfânt” deoarece ,,sfințirea este rezultatul prezenței interioare vii a Duhului Sfânt”. Continuânduși ideea Bicket spune că Duhul este acela care ,,trebuie să facă fie întreagă lucrare, fie nimic, El nu va împărți lucrarea cu omul”. Dacă el, omul, nu poate accepta această lucrare de curăție a lui Cristos și ,,aplicarea pe care i-o dă Duhul, omul va constata că totul îi este împotrivă” .

                    Stanley M. Horton susține că ,,sfințirea este realizată în credincios prin recunoașterea identificării sale cu Cristos în moartea și învierea Lui, prin credința care se bazează zilnic pe realitatea acestei uniri și prin punera consecventă a fiecărei inzestrări sub controlul Duhului Sfânt” .

                    Charles G. Trumbull susține că omul credincios face o mare greșală atunci când luptă singur împotriva păcatului din viața lui. ,,Nu trebuie să ne conducem singuri barca pentru a intra în ineditul vieții. Experiența creștină este în întregime un produs al Creatorului experienței creștine – Duhul Sfânt. Noi trebuie să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să facă totul” susține Trumbull. Doar El, Duhul Sfânt ne va da puterea să trecem de la puterea carnală la puterea spirituală și doar prin El vom avea parte de biruință.

                      ,,Duhul Sfânt îl va împuternicii”, pe omul nou convertit, pentru a-și îndeplinii datoria de ucenic al lui Hristos (Ioan 14:12). Tot El îl va ,,lumina pe credincios” (Ioan 14:16-17) pentru a înțelege adâncimea, înălțimea, lărgimea și lățimea adevărului. Doar cu El în noi și cu dorința noastră aprinsă de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a-L pătrunde pe El vom putea avea parte de această înțelegere.

                    Alte roluri ale Duhului Sfânt în noi și prin care El ne ajută în acest proces al sfințirii este acela de învățător (Ioan 14 :26) și de mijlocitor .

                    Cel mai important nivel al sfințirii încadrate în acest stadiu este momentul în care creștinul nou născut dorește și primește botezul în Duhul Sfânt așa cum și Pavel ,,a cunoscut experiența botezului cu Duhul Sfânt, ca o experiență personală și ulterioară convertirii (cf. F.A. 9:1-22)” .

                   Stanley Horton vede botezul în Duhul Sfânt ca pe o ,,experiență culminantă”. Botezul este doar ,,ușa spre o relație tot mai strânsă cu Duhul ca Persoană divină și cu ceilalți membri ai trupului lui Cristos. Aceasta conduce la o viață de slujire marcată de darurile Duhului, care conferă putere și înțelepciune pentru răspândirea Evangheliei și creșterea Bisericii” .

                   Un alt aspect foarte important al acestui nivel este Roada Duhului care trebuie să se găsească în viața credinciosului. ,,Roada Duhului”, afirmă John F. Tipei, ,,este un termen biblic care însumează nouă atribute vizibile ale vieții unui creștin”. El privește aceste roade ca niște virtuți și afirmă că ,,cele nouă virtuți nu sunt separabile ca și când ar fi nouă roade separate. Fiecare virtute nu reprezintă decât o fațetă a portretului celui care umblă călăuzit de Duhul” .

                    De menționat este că această Roadă a Duhului este a Duhului nu a omului credincios. Omul credincios nu produce această roadă pentru că ii aparține naturii umane ci el produce aceasta pentru că în el locuiește Duhul și el s-a dedicat și a lăsat ca Duhul să lucreze în el. Faptele noastre, ale cărnii sunt acelea prezentate de Pavel în Galateni 5:19-21 iar omul care a primit Duhul și prin puterea care o primește în această primire a Duhului își poate zdrobi faptele cărnii iar în existența lui să se vadă Roada Duhului.

                  Ray H. Hughes împarte cele nouă caracteristici ale roadei Duhului în trei. El spune că primele trei: dragostea, bucuria, pacea sunt roade personale. Îndelunga răbdare, bunătatea și facerea de bine sunt în legătură cu alte persoane iar credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor sunt ca o supunere față de Dumnezeu . Ray H. Hughes scapă din vedere aspectul că aceste caracteristici care sunt însumate în Roada Duhului nu sunt caracteristici personale pe care omul le face datorită naturii sale ci este, cum am mai spus, Roada Duhului.

                  Aceste caracteristici care se găsesc în această roadă trăiesc într-o interdependență una de alta deoarece ele compun un întreg. Atunci când vorbesc despre corpul uman mă refer la toate mădularele care compun trupul uman nu numai la o parte. Dacă la o persoană îi lipsește un mădular înseamnă că aceea persoană a suferit un accident, suferă de vreo boală sa-u s-a născut handicapat, tot așa este și cu faptul când într-un credincios se găsesc doar câteva din aceste caracteristici ale Roadei Duhului înseamnă că acel credincios este bolnav spiritual.