O zi a deznădejdii

          

          

             O scânteie din para focului se înalță iar apoi cade încetișor pe obrazul unui sutaș roman. Trezindu-se ostașul își aduce aminte de evenimentele din seara trecută în care un anume Isus din Nazaret a fost adus la judecată. După ce se dezmeticește puțin merge și la ceilalți ostași care cântau ”o sole mio” pe ritm de sforăit și îi trezește ca să se pregătească pentru o nouă zi.

            Într-un sunet de bas al sforâiturilor lui Pilat soția sa se trezește buimăcită de clipele în care nu a putut să doarmă deoarece a avut un vis ciudat cu o persoană, persoană pe care apoi o recunoaște ca fiind acel Isus adus să fie judecat.

            Primele raze ale soarelui care pătrund în locul judecării pe pardoseala pietruită acoperită cu rouă fac din acest loc imaginea unei mări de sticlă. Dintrodată porțile Gabatei se deschid larg iar puhoi de oameni intră pe ele iar în fața mulțimii se afla acel numitul Isus din Nazaret.

            După un scurt proces se ia o decizie mare, decizie care dăinuie peste veacuri iar aceasta este decizia mulțimii care striga în cor „Răstignește-L, Răstignește-L”.

            Decizia luată și pusă în aplicare peste puțin timp a fost un act prin care o altă mulțime de oameni au fost printre cei ce și-au pierdut speranța. A fost o zi în care speranțele ridicări Israelului ca stat s-au năruit. A fost ziua în care femeia gârbovă și-a pierdut credința de altă dată iar acum cu boala sa se duce la medic nu la sinagogă. A fost ziua în care mulțimea care a mâncat pâine și pește se întreabă dacă pâinea a fost bio sau nu iar peștii să nu fi fost din aceia clonați.

            Petru deasemenea se întreabă și el dacă nu cumva Isus a mințit când a spus că „El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu   ”. Lazăr, la presiunea necredincioșilor, se duce și își face un control medical să vadă dacă nu cumva moartea lui a fost doar o moarte clinică.

            Ucenicii pierzânduși speranțele iau decizia ca în zilele următoare să meargă din nou la o partidă de pescuit și să se bucure de glumele pescărești.

            Gadareanul auzind că Hristosul cel care i-a oferit eliberarea se sub puterea demonică este răstingit se oprește din a-L vesti pe Hristos ca Domn. Leprosul vindecat nu se mai arată preoților. Bartimeu stă ascuns în casă iar fiica lui Iair aflându-se în fața altarului nici că nu-i pasă de cel ce a înviat-o din morți pe când era doar o copilă. Maria se intreabă de ce tocmai fiul ei trebuie să moară atârnat pe cruce ca un blestemat.

            Ziua de 14 nisan 27 a fost poate cea mai oribilă zi din istoria omenirii. A fost ziua deznădejdii, ziua în care și speranța a ajuns să moară până la urmă. A fost vinerea deznădejdii dar … va veni duminica istorică, duminica care a făcut ca istoria omenirii să se împartă în două, ziua în care orice cunoștiință cu privire la situația omului după moarte este aruncată în aer, ziua în care fariseilor și saducheilor le pleznesc venele în cap de vestea că Isus e viu. Ziua în care cărturarii își aruncă la coșul de gunoi ideile cum că Isus nu este Dumnezeu. A fost ziua în care speranța reînvie din propriai cenușă, asemenea păsări phoenix, a fost ziua salvării mele și poate fi și ziua salvării tale.