Cel mai „mare” manifestant al manifestațiilor din România!

Istoria Viitorului. Globalizarea din perspectiva eshatologiei. Grupări nonguvernamentale cu rol de conducere global … Clubul de la Roma (33/50)

3.3.5. Clubul de la Roma

 

Acest grup denumit în literatura consipraționistă ca Clubul de la Roma a fost „înființat în anul 1968 de către Aurelio Peccei, fost președinte al companiei Fiat, împreună cu un grup de industriași și oameni de știință specializați în științele sociale”[1].

Scopul acestei societăți, susține John Michael Greer un mare arhidruit al Ordinului Antic al Druizilor din America (AODA) și deținător al gradului 32 în francmasonerie, este acela de a rezolva „crizele din societatea industrializată provenite din încercarea de a susține o creștere materială la infinit pe o planetă finită”[2].

Cu alte cuvinte acest grup avea scopul de a rezolva problemele legate de industria națională și chiar internațională. Cercetările pe care acest grup le-a intreprins cu privire la viitorul industriei și odată cu industria și al economiei au dus la acuzarea lor că urmăresc regionalizarea și unificarea întregii lumi[3].

La 17 septembrie 1973 acest grup a emis un proiect cu numele Regionalized and Adaptive Model of the Global World System în care prezenta planul lor pentru a împărți țările lumii  în  zece  regiuni socio-economice care mai apoi să fie conduse de către un singur guvern global. Regiunile socio-economice pe care ei le-au planificat sunt următoarele:[4]

1. SUA, Canada și Mexic;
2. Uniunea Europeană (UE);
3. Japonia;
4. Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Israel și Insulele Pacificului;
5. Europa de Răsărit;
6. America Latină, Centrală și de Sud;
7. Africa de Nord și Orientul Mijlociu;
8. Africa Centrală;
9. Asia de Sud și de Sud-Est;
10. Asia Centrală.

Nouăsprezece ani mai târziu, la data de 17 decembrie 1992, prima regiune socio-economică a luat ființă prin acordul dintre președintele USA, președintele Mexicului și reprezentantul Canadei care au semnat tratatul de colaborare NAFTA (North American Free Trade Area – Acordul Nord American de comerț liber).

A doua regiune socio-economică, UE, din 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea României și Bulgariei, a ajuns la 27 de state componente. A treia regiune este deja formată. Oare cât va mai dura ca toate celelalte regiuni să fie complete nu știu dar știu că Biblia are ceva de spus cu privire la aceste zece regiuni.

Apostolul Ioan în Apocalipsa 13 descrie o revelație pe care o avea și în care se făcea că stătea pe malul mări iar din mare a ieșit o fiară cu zece coarne și șapte capete. În Apocalipsa 17:12 el spune că acele zece coarne sunt zece împărății care vor fi pe pământ în zilele de pe urmă iar aceste împărății vor fi conduse de Antichrist.

Planul făcut de Clubul de la Roma și împlinirea profeției lui Ioan prin acest plan îmi dă dreptul să cred că rolul pe care această grupare îl are în politica globală este foarte mare și că acest plan al lor se va împlini in totalitate.


[1] John Michael Greer, op. cit., pg. 108.

[2] Idem.

[3] Gary H. Kah, En Route to Global Occupation, Louisiana: Houtington House Publishers, s.a., pg. 40.

[4] *** http://www.thespringharvest.com/patienceprence/id30.html

A început campania “O carte pentru biblioteca ITP”

Stimaţi absolvenţi ai Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti,

După cum bine ştiţi, fondul de carte actual al bibliotecii ITP nu este foarte bogat. Actualmente, în ciuda creşterii de care a avut parte bugetul bibliotecii, încă nu ne permitem să achiziţionăm numeroasele cărţi de referinţă necesare studiului teologic şi cu tristeţe constatăm că nu reuşim să venim în întâmpinarea nevoilor studenţilor care doresc să-şi finalizeze lucrările de seminar şi tezele de licenţă în condiţii optime.

În ultimele două luni am început să căutăm în mod sistematic susţinere financiară şi să atragem donaţii de carte. Prin aceste acţiuni dorim să umplem golurile din anumite secţiuni ale bibliotecii noastre. De pildă, un domeniu cu mari deficienţe este cel alteologiei biblice. Pentru a remedia situaţia, ne vom concentra atenţia, în anul care vine, asupra unor comentarii biblice ale Noului Testament, pe care dorim să le achiziţionăm prin bunăvoinţa şi generozitatea absolvenţilor ITP.

Cu ocazia sărbătorii naşterii Mântuitorului, sperăm că fiecare absolvent ITP va găsi de bine să ajute biblioteca ITP cu banii necesari achiziţionării unei cărţi de referinţă, chiar dacă preţul nu este mic (35-40 $). Desigur, nu dorim să punem poveri pe umerii nimănui, de aceea fiecare poate dărui cât consideră necesar. Orice ajutor, oricât de mic, este bine-venit. Prin acest dar pe care îl faceţi bibliotecii ITP veţi contribui la formarea academică şi pastorală armonioasă a viitorilor slujitori ai Bisericii lui Hristos.

Vă mulţumim şi, în aşteptarea Anului Nou care bate la uşă, vă încredinţăm în mâna puternică a Mântuitorului nostru, Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze cu sănătate, bucurie şi multe împliniri.

Cu dragostea frăţească,

Director Bibliotecă ITP

Lect. univ. dr. Emanuel Conţac

P.S. Pentru donaţii, puteţi folosi informaţiile de pe site-ul ITP (http://www.itpbucuresti.ro/donatii)

Vă rugăm să precizaţi că donaţia este pentru Biblioteca ITP.

Istoria Viitorului. Globalizarea din perspectiva eshatologiei. Grupări nonguvernamentale cu rol de conducere global … Grupul Bilderberg (32/50)

3.3.4. Grupul Bilderberg

 

Grupul Bilderberg sau betes noires (oile negre), cum le numește John Michael Greer, este cel mai controversat grup al teoriei conspiraționiste contemporane. El a luat ființă în anul 1954 la hotelul Bilderberg, nume care i s-a dat și grupului de către conspiraționiști, din Oosterbeek, Olanda, la inițiativa Prințului Bernhard al Olandei[1].

James P. Tucker, cel mai renumit reporter de investigații asupra acestui grup, afirmă că „agenda clubului Bilderberg este aproape identică cu cea a organizației-surori, Comisia Trilaterală … Cele două grupuri au o conducere întrepătrunsă și o viziune comună asupra lumii”[2].

Membri acestui grup sunt din conducerea diferitelor state; președinți, prim-minsiștri, secretari de stat, regi, marii bancheri, mari afaceriști și conducători de mari trust-uri media. Un lucru relevant pentru modul tacit de lucru al acestei grupări este faptul că toți membri americani ai acestui grup sunt și membri ai CFR.

Pentru a înțelege mai bine modul de lucru al acestei organizați câteva exemple sunt de necesitate extremă. În anul 1991 Bill Clinton, guvernator în aceea vreme, a participat la conferința anuală a acestui grup. Un an mai târziu a fost propus de Partidul Democrat la funcția de președinte și, evident, a câștigat. El „s-a numărat printre susținătorii energici ai lui NAFTA”[3], acord abordat în capitolul următor.

Un alt exemplu este cel al italianului Romano Prodi. În primăvara anului 1999 a participat la conferința Bilderberg iar câteva luni mai târziu, în septembrie, „a fost ales ca președinte al Comisiei Europene”[4], iar exemplele pot continua.

Scopul primordial al acestui grup este acela de a oferi „o singură identitate internațională”[5]. Printre alte scopuri putem enumera acela de „control centralizat al oamenilor, … o stare de permanent dezechilibru, … controlul centralizat al întregii educații, … expansiunea NATO, … un singur stat al bunăstării socialist”[6], etc.

Vorbind despre planul globalizării, care este și scopul primordial, exprimat într-un cuvânt, al acestei grupări, George W. Bush a spus că este nevoie de ceva crize internaționale ca oamenii să renunțe la suveranitatea națională deoarece „din haos va apărea Noua Ordine Mondială”[7], cu alte cuvinte, spune el, că haosul va duce la dorirea unui guvern mondial.

Grupul Bilderberg luptă împotriva planului lui Dumnezeu deoarece ei doresc să unifice ceea ce Dumnezeu a despărțit, ei doresc să readucă lumea la existența de dinainte de Babel, existența care se săvârșea într-o singură națiune.


[1] John Michael Greer, op. cit., pg. 55.

[2] Jim Marrs, op. cit., pg. 263.

[3] Daniel Estulin, op. cit., pg 57.

[4] Ibid., pg. 58.

[5] Daniel Estulin, op. cit., pg. 66..

[6] Ibid., pg 67-68.

[7] Grant R. Jeffrey, Shadow Goverment, Colorado Springs: WaterBrook Press, 2009, pg. 108.

Istoria Viitorului. Globalizarea din perspectiva eshatologiei. Grupări nonguvernamentale cu rol de conducere global…Comisia Trilaterală (31/50)

3.3.3. Comisia Trilaterală

                                    Comisia Trilaterală a fost fondată în anul 1973 de către David Rockefeller și de către Zbigniew Brzezinski, consilier pe securitate națională în administrația Carter, amândoi fiind membri ai Consiliului Relațiilor Externe.
Robert Eringer un ziarist dar și un cercetător al Comisiei Trilaterale remarcă în cartea The Global Manipulations, publicată în anul 1980, că „mulți dintre membri inițiali ai Comisiei Trilaterale se află acum în poziții de pe care pot implementa recomandările de politică ale Comisiei; recomandări pe care ei înșiși le-au pregătit în numele Comisiei”.
Dacă la început membrii acestei Comisii erau doar reprezentanți ai SUA, Europa și Japonia în ziua de azi Comisia Trilaterală a adunat în jurul lor oameni renumiți pe probleme politice, economice și militare din zone vitale ale lumii. Țări precum „SUA, Rusia, China, Japonia, Corea de Sud, Taiwan, Singapore și din UE sunt acum puteri dominante în grupuri globaliste cheie” .
Grant R. Jeffrey, teolog și cercetător al planului de globalizare, spune că planul pe care Comisia Trilaterală îl are este ca țările principale ale acestei alianțe, SUA, UE și Japonia, este să creeze prin această comisie o alianță economică, politică și militară prin care să domine statele vecine. „Odată ce ele vor avea un control geopolitic și militar în regiunile lor, ultimul pas va fi să fuzioneze puterea acestor regiuni geopolitice într-un guvern mondial” .

Istoria Viitorului. Globalizarea din perspectiva eshatologiei. Grupări nonguvernamentale cu rol de conducere global…Consiliul Relațiilor Externe (CFR) (30/50)

3.3.2. Consiliul Relațiilor Externe (CFR)

 

Consiliul Relațiilor Externe (Council on Foreign Relations – CFR) a fost fondat la New York în anul 1921. Bazele acestui grup s-a pus însă cu 2 ani înainte la Paris de către Edward M. House, consilier al președintelui american Woodrow Wilson, care discutând cu niște politicieni englezi și americani le-a propus „înființarea unui institut care să coordoneze politica publică din cadrul alianței anglo-americane”[1].

Fondurile pentru înfințarea și susținerea acestei grupări au provenit de la celebrul tandem Rockefeller-Morgan iar în ziua de azi cei mai mari finanțiști ai acestei grupări sunt celebrele corporații Texaco, Xerox, General Motors, etc[2].

CFR, ca orice altă grupare secretă are și anumite scopuri secrete, aceasta reiese dintr-un discurs al lui David Rockefeller, conducătorul din umbră al acestei grupări, ținut la Baden-Baden în anul 1991 în care a spus că „suntem recunoscători față de Washington Post, New York Times, revista Time și alte mari publicații, ale căror directori au luat parte la întrunirile noastre și și-au respectat promisiunile de discreție vreme de aproape patruzeci de ani”[3].

Membrii  acestei  grupări  au  fost,  și sunt, oameni cu cea mai mare influență din SUA.

Președinți precum Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter, George H. W. Bush, Bill Clinton „au fost membrii ai Consiliului Relațiilor Externe … Când Bill Clinton a devenit președinte fiecare membru al cabinetului său a fost membru al acestui grup. Același lucru s-a întâmplat și în timpul celor opt ani ai administrației Bush și aceasta se va continua și în timpul administrației Obama”[4].

Amiralul Chester Ward, fost judecător în marina militară a SUA și membru al CFR a spus că scopul lor primordial este „să obțină monopolul asupra sistemului bancar mondial, pe care se bazează orice putere, pentru a controla apoi guvernul mondial”[5].

James Perloff în cartea sa The Shadows of Power: The Council on Foreign Relations and the American Decline vorbind despre planurile acestei grupări spune că „indiferent dacă sunt sau nu conspiratori, indiferent dacă sunt conștienți sau nu de consecințele pe care le vor avea, în cele din urmă, activitățile lor, puternica lor influență a contribuit la dirijarea lumii către evenimente apocaliptice”[6].


[1] John Michael Greer, op. cit., pg. 122.

[2] Jim Marrs, op. cit., pg 37.

[3] Daniel Estulin, op. cit., pg 122.

[4] Grant R. Jeffrey, Shadow Goverment, Colorado Springs: WaterBrook Press, 2009, pg. 111-112.

[5] Jim Marrs, op. cit., pg 39.

[6] Ibid., pg. 43.

Istoria Viitorului. Globalizarea din perspectiva eshatologiei. Grupări nonguvernamentale cu rol de conducere global … Illuminati (29/50)

3.3. Grupări nonguvernamentale cu rol de conducere global

„Guvernul secret nu are o constituție după care să se ghideze. Regulile pe care le urmează sunt cele pe care și le face singur”[1]

                                                                   Bill Moyers

3.3.1. Illuminati

 

Illuminati este denumirea dată mai multor grupări secrete înfințate cu precădere în Franța între perioada secolelor XIV-XVIII. Printre aceste grupări enumerăm pe cel al iluminaților D’Avignon, care a dispărut odată cu revoluția franceză, iluminaților Thanateros, înființat în anul 1978, și iluminaților Bavarezi care este și „cea mai faimoasă societate secretă politică din toate timpurile”[2].

Principile acestei organizații a iluminaților și-a găsit adepți în întreaga lume ajungând și peste ocean în America. George Washington în una din corespondențele sale din anul 1782 a spus în modul următor că „nu aveam de gând să mă îndoiesc de faptul că doctrinele societății secrete Illuminati … s-au răspândit și în Statele Unite”[3].

Gruparea iluminaților bavarezi „a fost fondată în anul 1776 de către profesorul de drept civil Adam Weishaupt de la Universitatea Ingolstadt”[4], fiind influențat de către un propovăduitor al gnosticismului cu numele de Kolmer.

În anul 1785 „un bărbat cu numele Jacob Lanz a fost lovit de trăznet în vreme ce călătorea spre Silezia … Autoriățile bavareze au găsit asupra lui documente ce consemnau planurile secrete ale organizației Illuminati”[5].

În scrierile lui Weishaupt, oferite ucenicilor lui, el scria că așa cum cei răi recurg la toate mijloacele pentru a face răul și ei trebuie să recurgă la orice mijloc pentru a face binele. Într-un limbaj mai liber asta înseamnă că orice mijloace sunt acceptate pentru a-și îndeplini planurile, „indiferent dacă asta înseamnă să mintă, să înșele, să fure, să ucidă, sau să declanșeze războaie”[6].

Fiind  în  război deschis cu catolicismul, din cauza faptului că în timp ce studia pentru a deveni preot iezuit Papa Clement al XIV-lea a interzis ordinul, Weishaupt și-a direcționat principile și scopul organizației spre o raționalizare a religiei. El spune că omul „este rău pentru că religia, statul și exemplele rele îi pervertesc sufletul. Când, în sfârșit, rațiunea va deveni religia oamenilor, atunci va fi rezolvată problema”[7].

În ziua de azi această grupare își duce scopul mai departe prin luptele secrete pe care ea le poartă. Paul Ștefănescu vorbind despre francmasonerie, membri ei fiind prezenți în acest grup, spune că ei se află în conflict deschis cu Biserica prin însăși „simbolismul ei, prin tradițiile gnostice și ale misterelor antice, dar mai ales prin liberalismul și ideile înaintate”[8].

Rolul acestei organizații în planul globalizării generale este, așa cum am văzut, globalizarea religiei sau, cu alte cuvinte, ducerea religiei curate spre o religie pervertită de ateism și instituirea unei religii universale, religia rațiunii.


[1] Jim Marrs, op. cit., pg. 23.

[2] John Michael Greer, Enciclopedia societăților secrete și a istoriei ascunse, București: Editura All, 2009, pg. 239.

[3] Jim Marrs, op. cit., pg 228.

[4] Ibid., pg. 261.

[5] Jonathan Black, Istoria secretă a lumii, București: Editura Nemira, 2008, pg. 347.

[6] Jim Marrs, op. cit., pg. 263.

[7] Jim Marrs, op. cit., pg. 263.

[8] Paul Ștefănescu, Misterele Francmasoneriei, București: Editura Vestala, 2007, pg. 266.

Generația care trăiește date centenare, respectiv milenare

În ultima perioadă stăteam și mă gândeam la generația noastră și la momentele unice pe care ea le-a trăit sau le va trăi, dacă își va continua existența.

La ce mă refer în cuvintele  titlului? Lăsând palavragăeala gândește-te la aceste ore și date pe care le-am trăit sau le vom trăi.

Ora           Data

00:00      1.1.00     –   (o dată la o mie de ani)

11.11      11.11.11    -  (o dată la o sută de ani)

Istoria Viitorului. Globalizarea din perspectiva eshatologiei. Alianțe Guvernamentale și alianțe de pace … Organizația Mondială a Sănătății (OMS) (28/50)

3.2.5. Organizația Mondială a Sănătății (OMS)

 

În timpul discuților pentru fondarea ONU s-a luat în discuție și înființarea unei organizații mondiale a sănătății. Așa s-a făcut că după trei ani de la înfințarea ONU s-a format și Organizația Mondială a Sănătății (World Health Organization – WHO), fondată la 7 aprilie 1948, cu sediul la Geneva, care este o organizație subordonată ONU[1].

Scopul principal al acestei organizații este acela de „a realiza pentru toți oamenii un nivel de sănătate cât mai mare posibil”[2]. Pe lângă aceasta OMS (Organizația Mondială a  Sănătății) se mai ocupă cu „combaterea maladiilor, găsirea de antidot pentru diferite boli infecțioase și pentru promovarea sănătății la nivel global”[3].

Această organizație a început a fi mai cunoscută la începutul anului 2009 prin acuzele care i-au fost aduse.. Principala acuză adusă acestei organizați este faptul că promovează anumite organizații farmaceutice ca rezolvare la așa numitele maladii noi apărute.

La 26 ianuarie 2010 „Organizația Mondială a Sănătății a fost ținta unor critici aspre în cadrul unei audieri la Consiliul Europei, unde a fost nevoită să se apere in fața acuzațiilor că a cedat la presiunea industriei farmaceutice pentru a declara în iunie starea de pandemie pentru gripa H1N1”[4]. Dr. Wolfgang Wodarg, epiderniolog german, a spus că OMS a exagerat cu această gripă declarând-o ca pandemie și că „OMS a făcut o gravă eroare și nu merită încrederea noastră”[5].

Pe lângă această acuzație adusă de CE, OMS a mai fost acuzată, poate cea mai gravă acuză adusă acestei organizații, de către Dr. Jane Burgermeister. Această doctoriță austriacă a prezentat un dosar FBI-ului prin care dădea în judecată OMS pentru acte de bioterorism[6].

În acest dosar Dr. Jane Burgermeister acuza OMS-ul că a eliberat în mod intenționat 72 de kg de virus aviar în iarna lui 2008, că gripa aviară și gripa porcină nu sunt altceva decât niște gripe de laborator făcute de OMS împotriva populației.

Nu am destule date pentru a verifica veridicitatea acestor acuzații, dar un adevăr se găsesc în ele. Astfel de acuzații se găsesc și în trecutul omenirii, cu precădere în perioada anilor 1940, când pentru orice nevoie chimiștii aveau rezolvare iar mai târziu s-a văzut efectele negative ale soluților lor. Un alt fapt este cunoștiința că SIDA, cea mai cruntă boală la ora actuală, a fost un produs al unor experimente de laborator.

Pe lângă toate aceste acuze și scopuri ale OMS Biblia spune că la sfârșitul vremii pe „alocurea vor fi ciumi”. Indiferent cât s-ar lupta OMS împotriva anumitor boli sau indiferent cât de adevărate ar fi acuzațile aduse acestei organizații ceea ce este important este faptul că Cuvântul Domnului se împlinește.


[1] *** http://www.who.int/about/history/en/index.html

[3] *** http://en.wikipedia.org/wiki/World_Health_Organization

[5] Idem.

[6] Bioterorismul are ca scop înfăptuirea unui genocid în masă împotriva populației, prin întrebuințarea unui virus gripal modificat genetic, cu intenția de a cauza moartea.